Data emiterii: 15/05/2006, Emitent: Parlamentul României, Tip act: Lege, Nr.:
 Inapoi la Arhiva
L 192/2006


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

L E G E



privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

Parlamentul României adoptă prezenta lege.


Capitolul I Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
Art. 2. – (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze, pe această cale, orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici, ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere, atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a
cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Art. 3. – Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Art. 4. – (1) Medierea reprezintă o activitate de interes public.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.
Art. 5. – (1) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi.
(2) Părţile au dreptul să-şi aleagă în mod liber mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori.
Art. 6. – Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale vor informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi le pot îndruma să recurgă la aceasta, pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

Capitolul II

Profesia de mediator

Secţiunea 1

Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Art. 7. – Poate fi mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.


Art. 8. – (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul din aceste state dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare.
(3) Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator, în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de persoanele prevăzute la alin. (2), se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori, după caz, într-un stat terţ.
(5) Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate, şi doreşte să desfăşoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie, în următoarele condiţii:
a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz, documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege, având, însă, obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
Art. 9. – (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de specialitate de către furnizori de formare care au fost autorizaţi conform legislaţiei în materia formării profesionale a adulţilor şi de către instituţii de învăţământ superior acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, şi vor fi avizate în prealabil de către acesta.
Art. 10. – Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare a mediatorilor se înscriu, de către Consiliul de mediere, pe o listă, care va fi pusă la dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Art. 11. – (1) Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit legislaţiei în materia formării profesionale a adulţilor.
(2) Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe lista prevăzută la art. 10.
Art. 12. – (1) Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În tabloul prevăzut la alin. (1), se menţionează
următoarele date:
a) numele şi prenumele mediatorului;
b) sediul profesional;
c) pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care le-a absolvit;
d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
e) durata experienţei practice în activitatea de mediere;
f) limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
g) calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în
domeniul medierii, precum şi, după caz, al altor organizaţii;
h) existenţa unei cauze de suspendare.
(3) Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze periodic
şi cel puţin o dată pe an tabloul mediatorilor şi să-l pună la
dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti,
al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul
Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Art. 13. – Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
Art. 14. – (1) Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
b) la cerere, făcută în scris de către mediator;
c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2) Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat măsura arestării preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Art. 15. – Calitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea, cu
intenţie, a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita
această profesie.
Art. 16. – (1) Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispune sau, după caz, se constată, de către Consiliul de mediere.
(2) În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.

Secţiunea a 2-a

Consiliul de mediere

Art. 17. – (1) În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi, precum şi ale regulamentului său de organizare şi funcţionare.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare, de către mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(4) Membrii Consiliului de mediere sunt validaţi de ministrul justiţiei, pe o durată de 2 ani. Mandatul oricăruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeaşi durată, o singură dată.
(5) Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere încetează în timpul exercitării mandatului, precum şi procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la alin. (2).
(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoane care dispun de cunoştinţe teoretice şi de experienţă practică în domeniul medierii. Dispoziţiile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(7) Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la data validării membrilor unui nou Consiliu de mediere.
Art. 18. – (1) Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna, dintre membrii săi, o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului. Durata mandatului membrilor comisiei este de un an.
(2) În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit din cel mult 3 persoane, încadrate şi salarizate ca personal contractual, potrivit Anexei nr. I cap. I, nr. crt. 18 al lit. B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevăzut la alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(4) Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizaţie lunară, în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
Art. 19. – (1) Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.
(2) Şedinţele Consiliului de mediere sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.
(3) Lucrările Consiliului de mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri.
(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motivează şi se consemnează, separat, în cuprinsul hotărârii.
(5) La lucrările Consiliului de mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte instituţii sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului.
Art. 20. – Consiliul de mediere are următoarele atribuţii principale:
a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi;
b) elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie;
c) avizează programele de formare profesională a mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);
d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obţinut autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formării profesionale a adulţilor;
e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
f) întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;
g) ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
h) supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
i) ia măsuri pentru aplicarea în practică a dispoziţiilor art. 26 alin. (2);
j) adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de răspundere disciplinară a acestora;
k) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;
l) face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
m) adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.
Art. 21. – Consiliul de mediere îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum urmează:
a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b) donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;
c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.

Capitolul III

Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor

Art. 22. – (1) Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu, necesar activităţii de mediere.
(3) Mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii.
Art. 23. – În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul autorizat este obligat să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi o evidenţă financiar-contabilă.
Art. 24. – Mediatorii pot constitui asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop promovarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale, în condiţiile legii.

Capitolul IV
Drepturile şi obligaţiile mediatorului

Secţiunea 1
Drepturile mediatorului

Art. 25. – Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de regulament.
Art. 26. – (1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu, stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2) Onorariul trebuie să fie rezonabil, să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului.
Art. 27. – Fiecare mediator are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
Art. 28. – (1) Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(2) Percheziţia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusă numai de judecător şi se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Secţiunea a 2-a
Obligaţiile mediatorului

Art. 29. – (1) Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.
(2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor.
Art. 30. – (1) Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
(2) Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi.
Art. 31. – Mediatorul are obligaţia să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
Art. 32. – Mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.
Art. 33. – (1) Mediatorul este obligat să respecte normele de deontologie şi să răspundă, cu respectarea dispoziţiilor art. 32, cererilor formulate de autorităţile judiciare.
(2) Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de mediere orice modificare a condiţiilor, care face necesară actualizarea menţiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).
Art. 34. – Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, urmând, în acest scop, cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere.
Art. 35. – Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere.
Art. 36. – Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna din părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală, având ca obiect conflictul supus medierii.
Art. 37. – (1) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau actele de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale, mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.
(2) Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de mediator, cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(3) În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăşura activitatea de mediere în cauza respectivă.

Secţiunea a 3-a
Răspunderea mediatorului

Art. 38. – Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:
a) încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;

d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală, având ca obiect conflictul supus medierii;
e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.
Art. 39. – (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c) suspendarea din calitatea de mediator, pe o durată de la o lună la 6 luni;
d) încetarea calităţii de mediator.
(2) Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliul de mediere, în funcţie de rata inflaţiei.
Art. 40. – (1) Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere, în scris şi sub semnătură, în legătură cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38.
(2) Cercetarea abaterii se efectuează, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării, de către o comisie de disciplină, alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere şi 2 reprezentanţi ai mediatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din tabloul mediatorilor. Membrii comisiei sunt numiţi prin hotărâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauză, în vederea audierii, este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal, semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
(3) Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului.
Art. 41. – (1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 de zile de la comunicarea acesteia.
(2) Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.
(3) Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea sumei.
Art. 42. – Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

Capitolul V
Procedura de mediere
Secţiunea 1
Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere


Art. 43. – (1) Părţile aflate în conflict se prezintă împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea acceptării medierii şi încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului.
(2) În cazul imposibilităţii de prezentare a părţii convocate, la cerere, mediatorul poate stabili o nouă dată pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor părţi.
(3) Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
(4) Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 44. – (1) Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.
(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către partea invitată.


Secţiunea a 2-a
Contractul de mediere

Art. 45. – Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele clauze:
a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
b) menţionarea obiectului conflictului;
c) obligaţia mediatorului de a da explicaţii părţilor cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia şi la regulile aplicabile;
d) declaraţia părţilor, în sensul că doresc declanşarea medierii şi că sunt decise să coopereze în acest scop;
e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi, în mod egal;
g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
Art. 46. – (1) În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.
(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.
Art. 47. – (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt.
(2) Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.
Art. 48. – Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.
Art. 49. – Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.
Secţiunea a 3-a
Desfăşurarea medierii
Art. 50. – (1) Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
(3) Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.
Art. 51. – Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura şi în alte locuri, convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
Art. 52. – (1) Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
(2) În cursul medierii, părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.
Art. 53. – Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 şi art. 55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
Art. 54. – (1) Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
(2) Mediatorul are dreptul să se abţină şi să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie, mediatorul este obligat să restituie onorariul, proporţional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.
Art. 55. – (1) În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică sau din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
(2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

Secţiunea a 4-a
Închiderea medierii

Art. 56. – (1) Procedura de mediere se închide, după caz:
a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi, în urma soluţionării conflictului;
b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c) prin denunţarea contractului de mediere de către una dintre părţi.
(2) În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau arbitrale competente.
Art. 57. – La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal, care se semnează de către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Art. 58. – (1) Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se redactează un acord, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.
(2) Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice, dispoziţiile art. 2 fiind aplicabile.
(3) Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.
Art. 59. – Înţelegerea părţilor poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.
Art. 60. – (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi pe mediator.
(2) Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(3) Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunţa contractul de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va închide procedura medierii.

Secţiunea a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instanţelor de judecată


Art. 61. – (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc, din iniţiativa părţilor ori la recomandarea instanţei, acceptată de părţi, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.
(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să informeze, în scris, instanţa de judecată, dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de mediere.
Art. 62. – (1) Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.
(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.
Art. 63. – (1) În cazul în care conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură civilă.
(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.

Capitolul VI
Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
Secţiunea 1
Dispoziţii speciale privind conflictele de familie


Art. 64. – (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, precum şi orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune, de către părţi, la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
Art. 65. – Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Art. 66. – (1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului sau prejudiciază grav interesul superior al copilului, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.

Secţiunea a 2-a
Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale

Art. 67. – (1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(2) Nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânse să accepte procedura medierii.
Art. 68. – (1) În cauzele penale, medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea.
(2) În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
Art. 69. – (1) În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată.
(2) Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.
Art. 70. – (1) În cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.
(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3) Mediatorul are obligaţia să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea
procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat,
sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut
la alin. (2).


Capitolul VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale


Art. 71. – (1) În termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înfiinţează Consiliul de mediere, care va elabora regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa, precum şi standardele de formare în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În vederea constituirii primului Consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnaţi de comun acord de către organizaţiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere criteriile cumulative privitoare la vechimea activităţii organizaţiei în acest domeniu conform prevederilor statutului, numărul de membri specializaţi, precum şi pregătirea şi experienţa practică în mediere a reprezentanţilor acestor organizaţii.
(3) Pentru organizarea şi funcţionarea primului Consiliu de mediere, în primul an de la începerea activităţii se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei, fondurile aferente următoarelor categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile de întreţinere şi funcţionare;
b) salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4) După expirarea perioadei de un an de la data
constituirii Consiliului de mediere, finanţarea sa se asigură în condiţiile art. 21.
Art. 72. – (1) În termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere, începe procedura de autorizare a mediatorilor.
(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare a mediatorilor în ţară sau în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în condiţiile prezentei legi, având obligaţia prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă. Consiliul de mediere va decide autorizarea după evaluarea conţinutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispoziţiile art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 73. – (1) Dispoziţiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o lună de la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizaţi.
(2) Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor prevăzute de legile speciale.
Art. 74. – (1) Instituţiile şi celelalte persoane juridice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au în derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementările în vigoare la momentul începerii cursurilor.
(2) Acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către Consiliul de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.
Art. 75. – Avocaţii, notarii publici şi consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfăşura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.


Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 şi ale articolului 76 alineatul (2) din Constituţia României, republicată.








PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
Bogdan Olteanu
PREŞEDINTELE
SENATULUI
Nicolae Văcăroiu

Bucureşti, Nr.

 
© Uniunea Centrelor de Mediere din Romania